André Malraux spunea ca secolul XXI va fi religios sau nu va fi. Nici n-a inceput bine si putem spune cu certitudine ca acest secol este foarte religios. Greu mai gasesti pe cineva care sa nu creada in ceva. Cum s-ar putea sa fie altfel, devreme ce se depun eforturi globale pentru a se asigura fiecarui pamantean exercitarea nestanjenita si neingradita a acestui drept fundamental:

Art.18. Orice om are dreptul la libertatea gandirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atat in mod public, cat si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor.

(Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Anunarea Generala a O.N.U., la 10 decembrie 1948)

Se pare ca, in ceea ce priveste religia, deviza sec. XXI este: Credeti orice dar numai credeti! Pe crestin (si mai ales pe crestinul ortodox) “generozitatea” art.18 ar trebui sa-l puna in garda. Primele trei secole ale erei crestine (si mult dupa aceea pana in sec. XX, si chiar XXI!)) au fost marcate de persectutia crestinilor, din porunca imparateasca, pentru a-i obliga sa-si schimbe religia si convingerea. Crestinii preferau moartea martirica pentru ca spunea unul din ei (Policarp al Smirnei) ca “nu sunt mai mari poruncile omenesti decat cele dumnezeiesti”. Dar, pentru ca sangele varsat de milioanele de martiri crestini n-a facut decat sa intareasca “stalpul si temelia adevarului” adica Biserica, stapanitorul acesti lumi a schimbat tactica. Intr-o lume a libertatii, fraternitatii si egalitatii de sanse (sic!) suntem invatati din leagan si pana la mormant ca, dat fiind “dreptul la libertatea gandirii, de constiinta si religie” toate religiile si convingerile sunt adevarate si egale, si deci pot fi schimbate, dupa cum dorim. Dumnezeul Cel Viu nu ne ingradeste libertatea.

[Continuare →]

Apărută pentru prima dată în România după 68 de ani, culegerea de articole ale liderului legionar Ion Moţa, intitulată “Cranii de lemn”, va fi lansată în cadru festiv duminică, 11 ianuarie 2009, orele 15,oo, la Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu - Piaţa Universităţii, peste drum de Biserica Colţea).

Cu această ocazie, vor vorbi pe marginea subiectului cărţii şi personalităţii autorului, dl prof. Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei “George Manu” si dl prof. univ. dr. Cosmin Dumitrescu.

Participanţii vor putea urmări proiecţia documentarului “Moţa şi Marin, în apărarea civilizaţiei europene”, realizat de Editura Sânziana.

Intrarea este liberă.

Detalii la tel: 0722.749.249, e-mail: buciumul@yahoo.com
Persoană de contact: Florin Dobrescu

SUPRAORDONANŢA ŞI SUBORDONATUL (3)

Episoadele 1 şi 2

Confirmarea istorică

Actuala agresiune criminală a Israelului contra Palestinei, în Fîşia Gaza, face necesară reproducerea rezumatului unui interviu luat profesorului Martin van Creveld de către Ramy Wurgaft, „Armatele sunt birocraţii care se pietrifică“, publicat în El Mundo (Spania), nr. 4379, 26 noiembrie 2001, pag. 10.

„Martin van Creveld, unul dintre istoricii militari cei mai apreciaţi din vremea noastră, este singurul autor străin ale cărui lucrări reprezintă lecturi obligatorii pentru ofiţerii armatei americane. (…) Însă Şcoala de Comandă a Statului Major (EMEM) din Israel, ţară în care locuieşte din 1950, şi-a închis porţile în faţa sa (…). Licenţiat al Universităţii Evreieşti şi al London School of Economics, precum şi autor al unui număr de 15 cărţi, acest profesor a urmărit, zi de zi, evoluţia războiului din Afganistan.

Î.: Cum evaluaţi, pînă astăzi, campania S.U.A. împotriva lui Ossama ben Laden?

R.: Ceea ce le lipseşte americanilor este inteligenţa tactică – cum să-I localizeze pe terorişti în ascunzătorile lor, un domeniu în care Israelul excelează. Din acest motiv, nu le-a mai rămas decît să măture fiecare centimetru din suprafaţa Afganistanului – 625.000 km pătraţi –, pentru a-l prinde pe ben Laden, care este foarte posibil să fi fugit în altă ţară.

[Continuare →]

O tragi-comedie fără cuvinte despre omul contemporan: visele, iubirile, speranţele sale traduse în dans, pantomimă, teatru. Frânturi de viaţă: priveşti, primeşti şi îţi construieşti propriul fir narativ. Concluzia îţi aparţine.

Separat, suntem : Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ştefan Ruxanda, Paul Cimpoieru şi Silviu Man. Din punct de vedere social, cinci cetăţeni. Din punct de vedere politic, cinci voturi. Putem completa la nesfârşit: contribuabili, clienţi, consumatori…

Împreună, însă, dobândim numele cel mare: Compania “Dan Puric”. Fiindcă dincolo de etichetele lipite de noi ca de valizele trecute prin multe vămi, suntem o mână de tineri (ah! tineretul ăsta nu mai e ce-a fost…) care cred că de pe scenă, ca de pe munte, lumea şi cerul se văd mai bine. Nimic mai mult decât nişte rămurele zvăpăiate din arborele pe care îl îngrijeşte de mulţi ani un actor care s-a încăpăţânat să creadă că poate face să crească brazi pe stânci aride.

Pentru că suntem înconjuraţi de prea multe aparenţe, am renunţat la decoruri. Pentru că în jurul nostru sunt prea multe măşti, aducem în faţa voastră un teatru fără mască. Onest. Direct. Firesc. „Toţi Cinci” vă spunem despre nebunia lumii, despre bucuria ei, despre miracolele care ne înconjoară, dar pe lângă care trecem cu toţii, din viteză, în fiecare zi. Venim să vă vorbim, tăcând, despre ceea ce nu se vede (decât cu ochiul… liber).

Pe 15 ianuarie, ora 19:30, la Sala Rapsodia (Str. Lipscani, nr. 53).

Toţi cinci

Un spectacol prezentat de Compania “Dan Puric” / O producţie Art & Events Management

Distribuţia, regia, scenografia: Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ştefan Ruxanda, Paul Cimpoieru, Silviu Man
Costume: Wilhelmina Arz
Ilustraţia muzicală : Ilina Pepine
Light design : Sorin Vintilă

www.eurosceptic.ro - Potrivit unui raport al organizatiei Open Europe, Comisia Europeana aloca 2,4 miliarde de euro anual diverselor tipuri de propaganda, precum lobby, publicitate, burse sau materiale promotionale. O importanta parte din aceste fonduri sunt cheltuite pentru propaganda pe Internet.

Eu Tube, canalul sponsorizat de UE de pe site-ul YouTube, a esuat lamentabil, dupa ce, in pofida unui buget spectaculos, nu a reusit sa atraga decat un numar foarte redus de vizitatori. La un an si jumatate de la aparitia EU Tube, majoritatea vidoclipurilor postate pe website au fost vizionate doar de cateva zeci de persoane, iar numarul abonatilor a ajuns la 7.463, si respectiv putin peste 1,8 milioane de accesari, in conditiile in care in Uniunea Europeana traiesc circa o jumatate de miliard de persoane.

Creatii precum videoclipul ‘euro-rap‘ care foloseste un limbaj suburban pentru a-i convinge pe tinerii vizitatori ca trebuie sa faca parte din UE au fost caracterizate drept “penibile” sau “propaganda nazista pe muzica agresiva”. Un internaut a descris astfel filmuleţul: „E ca un film de propagandă al Tineretului Hitlerist cu muzică agresivă. Să fim parte la ce? La distrugerea naţiunilor noastre, a patriilor şi a securităţii, pentru ca bogaţii să ne poată poseda şi controla? Mai-mari ai UE, să vă ia dracu’!”.

[Continuare →]

In Parlamentul European nu sunt prea multi eroi. Printre putinele voci dizidente care cer eliberarea natiunilor de spectrul noului totalitarism unional, poate cea mai activa este cea a lui Nigel Farage, presedintele grupului parlamentar Independenta/Democratie (IND/DEM).

In aceasta inregistrare de la sedinta PE din 16 decembrie 2008, in prezenta presedintelui francez Nicolas Sarkozy, la acea ora presedintele in exercitiu al Consiliului Uniunii Europene, Nigel Farage ridica problema atacurilor verbale ale “Sistemului” la adresa presedintelui eurosceptic al Cehiei, Vaclav Klaus, in reuniunea din 5 decembrie 2008 a Conferintei Presedintilor din Uniunea Europeana.

In ordinea aparitiei:
- Nigel Farage (IND/DEM)
- Hans-Gert Pottering (Presedintele PE)
- Martin Schulz (Partidul Socialist European)
- Hans-Gert Pottering
- Nicolas Sarkozy (Presedintele Frantei si la acea ora presedintele Consiliului Uniunii Europene)
- Jose Manuel Barroso (Presedintele Comisiei Europene)
- Hans-Gert Pottering
- Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (presedintele de sedinta)
- Nigel Farage
- Rodi Kratsa-Tsagaropoulou
- Martin Schulz
- Nigel Farage

Sursa inregistrarilor originale: Biblioteca audio-video a PE

Trebuie spus şi repetat: în Fâşia Gaza nu se desfăşoară un război, ci un carnagiu realizat de a treia forţă aeriană a lumii împotriva unei populaţii civile fără apărare.

Trebuie spus şi repetat: carnagiul din Gaza nu este o reacţie “disproporţionată” la rachetele pe care le trag militanţii Jihadului Islamic şi alte grupuscule palestiniene asupra localităţilor israeliene apropiate de Fâşia Gaza, ci o acţiune premeditată şi pregătită de mult timp, lucru recunoscut de altfel de cei mai mulţi dintre comentatorii israelieni.

Trebuie spus şi repetat: aceste tiruri de rachete nu sunt, aşa cum vor să ne facă să credem unii diplomaţi europeni, “nişte provocări pe care nimic nu le poate explica”, ci nişte riposte, destul de derizorii – trebuie s-o recunoaştem, unui embargou sălbatic impus de Israel, de un an şi jumătate, unui milion şi jumătate de rezidenţi ai Fâşiei Gaza, inclusiv femei, copii, bătrăni, cu colaborarea criminală a Statelor Unite dar şi a Europei.

Trebuie spus şi repetat: nu este vorba, aşa cum încearcă unii să explice tuturor celor care au memoria scurtă şi selectivă, un act de auto-apărare, mult timp întârziat, în faţa unei agresiuni palestiniene pe care nimic n-o justifică. Ehud Barak o mărturiseşte fără problemă, sunt luni de zile de cât armata israeliană se pregătea să lovească “entitatea teroristă” denumită Gaza. Cum explica pertinent Richard Falk, raportorul special la ONU despre drepturile omului în teritoriile ocupate, atunci când se defineşte ca “entitate teroristă” o zonă populată de un milion şi jumătate de fiinţe omeneşti, se intră în logica genocidului.

[Continuare →]

SUPRAORDONANŢA ŞI SUBORDONATUL (2)

Episodul 1

Armata izraeliană distruge arhivele Administraţiei Palestiniene

„Teoreticienii“ holocaustului, ca alde Elie Wiesel, Radu Ioanid ş.a., l-au transformat într-un evident holocash – precum s-a exprimat, caustic, dar exact, un ziar britanic. Ca dovadă că aceştia incriminează, pentru a le cere despăgubiri, numai ţările aflate în dificultate politico-economică – precum a fost, iniţial, Germania, apoi, Elveţia, şi cum este acum România –, este faptul că ei şi organizaţiile pe care le reprezintă nu au curajul să ceară „daune de holocaust“ inclusiv Federaţiei Ruse, unde evreii au fost exterminaţi în toate modurile, fie că erau sau nu vinovaţi. E drept că vinovaţi erau – şi mai sunt – măcar generic, fiindcă unii coreligionari de-ai lor au adus comunismul în Rusia.

Perversitatea lui Elie Wiesel este relevată inclusiv de revista România Mare, care reaminteşte comportamentul lui, în timpul vizitei din 1986: atunci îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu şi România pentru politica pacificatoare dusă în Orientul Apropiat, cînd încerca să îi împace pe izraeliţi cu palestinienii. Acest impostor de Wiesel a fost premiat doar în mod propagandistic cu Premiul Nobel pentru Pace, căci, în realitate, nu propagă pacea, ci dezbinarea, ranchiuna şi lipsa de recunoştinţă, după cum s-a exprimat la ultima vizită în Ţara noastră: „România a ucis, a ucis, a ucis“. Musiu Wiesel, bagă-ţi bine în capul acela ameţit de mirosul banilor, pe care vreţi să îi căpătaţi, voi, evreii, ca „despăgubiri de holocaust“, de imigrare sau ca restitutio in integrum: România nu a „ucis“ niciodată, ci, totdeauna, a fost în legitimă apărare, inclusiv cînd evreii comunişti, civili, atacau Armata Română mişeleşte, pe la spate – faptă care s-a pedepsit, peste tot, prin împuşcarea imediată.

[Continuare →]

SUPRAORDONANŢA ŞI SUBORDONATUL (1)

După încheierea apariţiei serialului „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, am tipărit acest studiu, în serial, în România Mare, dar sub titlul, dat de către redacţie, „Istoria nu poate înlocui Codul Penal (1)“, începînd cu numărul 634, 6 septembrie 2002, pag. 7, cu continuare în nr. 635, 13 septembrie 2002, pag. 7; nr. 636, 20 septembrie 2002, pag. 5 ; nr. 637, 27 septembrie 2002, pag. 4; nr. 638, 4 octombrie 2002, pag. 9; nr. 639, 11 oct. 2002, pag. 9; nr. 640, 18 oct. 2002, pag. 9; nr. 642, 1 nov. 2002, pag. 9; nr. 643, 8 nov. 2002, pag. 9.

Întrucît, în toamna anului 2008, guvernanţii de atunci puseseră problema ridicării unui „monument al holocaustului“ la Bucureşti, iar, de 13 zile, Israelul a început un nou război criminal contra a ceea ce a mai rămas din Palestina, în Fîşia Gaza, este oportună republicarea acestui studiu de acum şapte ani – întrucît s-au confirmat, între timp, atît slugărnicia guvernanţilor români şi „politica filo-sionistă a României“ – cum se exprimă Dan Cornel Niculae în cele trei volume ale sale –, cît şi, o dată mai mult, faptul că Israel este un stat terorist, căci practică, permanent, încă de la înfiinţarea sa, terorismul.

[Continuare →]

O sursa de-a noastra din Serviciul de Telecomunicatii Speciale a reusit sa ne transmita pe furis stenograma discutiei dintre presedintele Romaniei, Traian Basescu, si premierul Rusiei, Vladimir Putin. Suntem informati ca discutia inca se deruleaza, LIVE, asa ca vom reveni cu noi detalii ultra-secrete.

BUZZ!!!
base_voda: tir tir
Vova Putin: da
base_voda: alio?
Vova Putin: da
base_voda: gospodar Putin?
Vova Putin: da
base_voda: io sunt, base!
base_voda: ma mai stii?
base_voda: mi-ai dat mobilu’ tau la o cina
Vova Putin: ia nie panimaiu priatiel…
Vova Putin: ti gavarishi maldovineshti sau rumunskyi?
base_voda: pai si-una si alta, ca altfel cum ma-ntelegeam cu vova ala micu’, voronin. Da’ tu stii “light romanian”, ceva?
Vova Putin: maladietz!
Vova Putin: ocin haraso!
Vova Putin: light romanian, idi siuda!

[Continuare →]

Liderii lumii nu se mai ascund. De ce ar face-o? Vremea lor a venit.

Fostul ministru de externe Henry Kissinger a declarat, intr-un interviu acordat postului american de televiziune CNBC, ca viitorul presedinte al SUA, Barack Obama, ar trebui sa profite de actuala criza economica la nivel global pentru a instaura o noua ordine mondiala.

Intrebat care considera ca ar fi cel mai important pas al administratiei care se va instala la Casa Alba peste cateva zile, Kissinger, sef al diplomatiei american in timpul mandatului lui Richard Nixon, a raspuns:

“Cred ca atunci cand noua Administratie va analiza pozitia in care se afla, va vedea o criza uriasa si probleme grave, dar sunt de parere ca va observa si o speranta prin care sa construiasca un sistem international. Crizele jihadiste arata ca afacerile internationale nu pot fi conduse in intregime prin trasarea de granite si stabilind ce frontiere pot fi trecute de catre forte militare organizate. Acest lucru a fost reliefat si de criza financiara, care s-a extins in mod neasteptat in intreaga lume.”

“Presedintele [...] isi incepe mandatul intr-un moment in care se petrec transformari simultane in multe parti ale lumii. [Obama] poate sa dea un nou avant politicii externe americane, si datorita faptului ca ascensiunea lui este extraordinara si admirabila [...] Cred ca obiectivul lui Obama este acela de a dezvolta o strategie completa pentru America in aceasta perioada, cand o noua ordine mondiala poate fi creata. Este o mare oportunitate”.

[Continuare →]