- povestiri despre casa mea -

 Ca să faci ceva în viaţă trebuie să visezi. Visul: locul unde limitele pot fi oriunde sau deloc, unde totul este posibil, unde timpul şi spaţiul se arată dar nu există,  unde te întâlneşti cu tine (de azi, de ieri, de mâine sau de niciodată) şi cu toată lumea (care este, care a fost, care va fi sau care nu va fi nicicând).
Aici poţi să trăieşti oricum, oricând, oriunde, cu oricine. Vrei un proiect? Ai un proiect. Vrei un proiect de casa? Ai un proiect de casa. Vrei o casa? Ai o casa. Vrei o casa de vacanta? Ai o casa de vacanta. Vrei o iubită? Ai o iubită. Sau un iubit. Nu mai contează. Vrei prieteni? Ai prieteni. Vrei să fii un punct în Univers? Eşti un punct în Univers. Vrei să fii întreg Universul? Eşti Universul întreg. Aici eşti Dumnezeul tău ... şi-al tuturor. Este suficient să vrei şi este. Un simplu exerciţiu de voinţă.
Şi te-ntorci în viaţa reală. Visul fără contur, fără de limite poate să dispară sau poate lua o formă, daca vrei. Dacă vrei, visul devine dorinţă. Dorinţa este partea din sufletul tău legată de vis. Ea îţi proiectează viitorul, te atrage şi intră o dată cu tine în lumea de dincolo de azi, fie că vrei, fie că nu vrei, pentru că odată, altcândva, ai vrut.

Ca să faci ceva în viaţă trebuie să doreşti.
Făptuirea are în spate visul devenit dorinţă. Dar nu-i deajuns să doreşti. Ca să faci ceva in viaţă trebuie să poţi.
Acesta ar fi ciclul facerii.
Începi cu un vis. Continui cu o dorinţă. Închei cu puterea de a face ... şi mergi mai departe. Către un alt vis.
Să visezi, să doreşti, să poţi. Simplu. Atât de simplu !

Să reluăm.
Ca să faci ceva în viaţă trebuie să visezi. Apoi, cu dorinţa călăuză şi vehicul, faci o proiecţie în timp şi spaţiu. De visezi la o casa, intâi faci sau cauţi, cu mintea, cu sufletul, cu inima proiecte de case. Apoi încerci şi faci proiecte de casa apoi, întrun final ajungi la un proiect de casa. Nu singur. Iţi iei alături un arhitect, dintre mulţii arhitecţi pe care-i poţi întâlni (că vrei tu sau că vor ei). Hazardul e la el acasă. Cauţi printre prieteni, cunoştinţe, pe internet: case, proiecte case, proiecte de case, proiecte casa, planuri casa, planuri case, proiecte case de vacanta, apoi un arhitect sau mai multi arhitecti, birou de arhitectura sau ce-ţi trece prin minte pentru a găsi persoana cu care să ai afinităţi, care să te înţeleagă şi care să te poată ajuta, cu profesionalism şi dibăcie, să-ţi materializezi dorinţa şi să transformi intangibilul vis în realitate imediată. Cauţi funcţionalitate dar şi estetică. Arhitectura, prin arhitect, te ajută. La estetică te ajuta design-ul: design interior sau design exterior. Mai pe romaneste, amenajari interioare şi amenajari exterioare, adicătelea, cum să fie pe dinlăuntru şi cum să arate pe dinafară. Deci, dupa ce ai trecut în revistă multe proiecte de case ai ajuns la unul singur. Un proiect de casa ce te are pe tine înzidit, ca soţia meşterului Manole. Acolo este visul tău, dorinţa ta, felul tău de a fi şi de a simţi, personalitatea ta, efortul tău, energia ta, timpul tău, banii tăi. Eşti tu cel fără de trup, tu cel care ai fost şi te-ai petrecut prin viaţa de până atunci, tu cel care nu vei mai putea fi, pentru că ai fost. Acolo este viaţa ta de-o vreme.

Să începem cu începutul. Ce a fost înainte de o casa ... sau de un proiect de casa ?!
- La început a fost Cuvântul !
- Ba nu, Ideea !
- Ba nu, Gândul !
- Ba nu, Simţirea !
- Ba nu, Dorinţa !
- Sau, poate, Nevoia ?!
Dar unde se desparte dorinţa de nevoie ?
Nevoia te împinge către faptă. Ea crează dorinţa de a făptui. Dorinţa canalizează, prin faptă, energia ta şi a vieţii tale către un viitor incert pe care-l face previzibil.
Dorinţa atrage fapta, te atrage dinspre viitor. Nevoia vine dinspre trecut şi te-mpinge către faptă. 
Nevoia este o certitudine pentru că tot ce vine din trecut este cunoscut, prin urmare cert.
Dorinţa este o incertitudine. Ea vine dinspre viitor (viitorul proiectat); şi tot ce vine dinspre viitor este nesigur. Şi te atrage, căci orice e nesigur, neştiut îţi trezeşte subit interesul. Te atrage către cunoaştere, către faptă. Îţi dă un "target". Nu e neapărat bine, dar aşa e. Fără dorinţe poate ne-ar fi mai bine! Dar le avem. Fac parte din noi şi le respectăm (pe ale noastre; pe ale altora mai puţin, sau deloc).
Cunoaşterea crează trecutul, necunoaşterea crează viitorul. Fapta de azi te-mparte între trecut şi viitor prin proiecţii simultane. O parte merge către cunoaştere, înspre strămoşi, acolo unde nimic nu mai este posibil, o alta spre necunoscut, acolo unde orice pare posibil. Fapta de azi împlineşte o nevoie sau o dorinţă şi crează alte nevoi şi alte dorinţe. Alegem în fiecare clipă între nevoile şi dorinţele ce-şi fac loc în viaţa noastră.

Hai s-o luăm altfel !
La început ai dorit sau ai avut nevoie, ori şi una şi alta, de o casa.
Ce fac mai întâi? Păi, îmi trebuie un proiect. Hai pe net! Google. Tastezi case Enter ... şi proiecte case Go  ... şi proiecte de case, că poate iese altceva Enter şi proiecte casa Go ... şi planuri case Enter ... Sunt multe! Nu-i nimic, merită! Dă-i bataie! Nu faci de multe ori în viaţă o casa. Cu ce să mai caut?! De fapt ce să caut: obiectul, activitatea sau firme specializate?! La obiect ar trebui să scriu casa, dar e prea vag! Proiect, şi asta e tot vag! Hai să fac variaţiuni pe aceeaşi temă, ca în muzică: proiect de casa. Să caut cu proiecte case, proiecte de case dar şi proiect case, proiect casa, proiecte de casa, planuri casa, planuri case sau, şi mai precis, proiecte case de vacanta. Dacă ar trebui să caut pentru activitate ar fi bine să bat proiectare ... arhitectura ... Pentru firme specializate e mai simplu: birou arhitectura, birou de arhitectura, firma arhitectura, firme arhitectura. Dar de ce nu şi arhitect sau arhitecti.
Până la urmă găsesc un arhitect sau o firma de arhitectura care să-mi facă un proiect de casa.
După ce l-am găsit ce-mi cere? Vrea sa ştie ce vreau. O să-mi ceară sau o să m-ajute să fac o tema de proiectare, adică ce şi cum vreau să fie această casa. După ce-am făcut-o (mi-am stors un pic creierii, dar a ieşit, şi cu ocazia asta m-am lămurit si eu mai bine ce vreau; ştii cum e, când îi explici cuiva ceva întelegi şi tu mai bine despre ce e vorba!) altă bătaie de cap: Soluţia de arhitectura. E bine cum a ieşit?! Îmi place, nu-mi place?! Ce mi-ar mai place? Da' cât costă în final? Nu-i prea mult? De unde iau atâţia bani? Că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. A ieşit mai mare. Dar trebuia! Că n-am luat în calcul zidurile, holul, scările. Acum, la proiectare, mă descurc eu, da' la constructie pe unde scot cămaşa?! Că nu se mai prea pupă cu ce am socotit eu. Şi, pe urmă, ce mai zice nevasta (sau soţul), şi mama, şi tata, şi copilul. Dacă nu e, ce-o sa zică, totuşi, când o fi? Că doar n-o fac numai pentru mine, e vorba şi de casa copilului! Apoi prietenii, rudele. Ehe, e tamşă mare!
După ce trec şi de proiect şi de taxa de autorizatie (de ce-or lua ăştia atâţia bani, că nu fac nimic, ba mă mai şi-ncurcă şi mă plimbă pe la toţi sfinţii) începe balamucul. Bani, nervi, scandaluri, că greu mai găseşti azi un constructor serios căruia dacă i-ai dat banu' cum te-ai înţeles, el îşi vede de treabă conştiincios şi îţi dă casa făcută la timp şi de bună calitate. Mai toţi una zic la început şi alta după! Că mai trebuie aia, că alea s-au scumpit şi nu mai are bani, că muncitorii au alte pretenţii (Nu te uita că umblă mai tot timpul cu băutura-n nas, da' îmi fac treaba cu ei, că alţii, n-am! S-au dus toţi la spanioli, la italieni, la nemţi, pă peste tot! Şi-au rămas ăştia. Răi da' buni. Îmi fac treaba cu ei. Asta e!). De furat, de. Ca la noi (Mai pişcă unul pe ici, unul pe colo, că asta e!).
Dar visul e vis, dorinţa e dorinţă şi le-oi scote eu la capăt, că doar nu sunt singurul care face o casă! Trece. Şi copiii se vor bucura ! Şi pân-atunci, eu (dar după aia, când o vrea Domnul şi-o fi gata)!
Va trebui să mă gândesc şi la amenajari interioare, la design interior şi la cum va arăta curtea şi grădina, adică amenajari exterioare sau design exterior. Tot felul de amenajari.
Greu!