Cu câteva minute înainte de startul uneia din cele mai importante Sărbători religioase din lumea musulmană, "Festivalul Sacrificiului", Saddam Hussein, unul dintre cei mai sângeroşi dictatori din secolul XX, a fost executat prin spânzurare.

Condamnat la moarte pentru măcelul de la Dujail în care aproape 150 de şiiţi musulmani au fost ucişi de el şi acoliţii lui, Saddam Hussein a fost executat sâmbătă dimineaţă, în jurul orei 5,57, ora Bagdadului, o oră mai devreme la Bucureşti.

Evenimentul a fost sărbătorit pentru moment de mii de irakieni pe străzile Bagdadului dar şi de musulmani din întreaga lume şi mai ales din Statele Unite Ale Americii, însă sunt aşteptate repercusiuni din partea ultimilor susţinători ai lui Saddam Hussein, majoritatea aflaţi în exil, astfel că forţele militare americane şi internaţionale sunt pregătite să intervină oriunde ar fi nevoie.

Execuţia lui Saddam Hussein este privită ca un nou început pentru Irak, care caută să-şi regăsească identitatea naţională, dar şi ca o mutare decisivă a Statelor Unite ale Americii pentru finalizarea conflictului din zonă în condiţiile în care pierderile au fost importante de ambele părţi iar conform unor surse neoficiale, americanii şi-au dat seama că nu pot pune punct situaţiei conflictuale din zonă printr-o intervenţie în forţă şi mizează pe execuţia lui Saddam Hussein.

Primele anunţuri despre execuţia lui Saddam Hussein au fost făcute de mai multe posturi de televiziune din zonă precum Al Hurra sau Al Arabiya, însă probele video sau foto au întârziat să apară.

Saddam Hussein s-a născut pe 28 aprilie 1937 la Al Awja, un mic orăşel de lângă Tikrit-ul, într-o familie de ţărani. Tatăl său, Hussein Abd Al Majid, a murit cu şase luni înainte de naşterea lui Saddam Hussein, la scurt timp după aceea murind şi fratele mai mare al viitorului dictator irakian, astfel că mama acestuia, Subha Tulfah Al Mussallat se afla într-o puternică despresie în momentul naşterii lui Saddam Hussein.

Saddam Hussein a fost crescut mai mult de unchiul său, Khairallah Talfah, la Bagdad, datorită faptului că tatăl său vitreg, Ibrahim Al Hassan, îl abuza fizic deseori.

Avocat de profesie, Saddam Hussein a urcat la putere în Irak pe 16 iulie 1979, preluând frâiele ţării de la vărul său Ahmed Hassan Al Bakr, şi timp de aproape 24 de ani a dominat zona cu o mână de fier devenind unul dintre cei mai violenţi dictatori.

Domnia lui Saddam Hussein s-a încheiat oficial pe 9 aprilie 2003 iar acesta a fost capturat de forţele internaţionale pe 13 decembrie 2003. Pe 5 noiembrie 2006, Saddam Hussein a fost condamnat la moarte pentru masacrul de la Dujail, din 1982, când aproape 150 de şiiţi musulmani au fost ucişi după un atentat ratat la viaţa liderului irakian.

O dată cu execuţia lui Saddam Hussein au mai fost executaţi şi Barzan Hassan, fratele vitreg al lui Saddam Hussein, şi Awad Bandar, fostul lider al justiţiei irakiene.

Cei doi acoliţi ai lui Saddam Hussein au fost executaţi după acesta, nu înainte ca mai mulţi irakieni prezenţi la evenimente să danseze în jurul corpului neînsufleţit al fostului dictator.


Informaţii de background:

Saddam Hussein a fost condamnat la moarte prin spânzurare în data de 5 noiembrie pentru crime împotriva umanităţii, în special pentru uciderea a peste 140 de persoane din Dujail, acţiune ce a urmat unui atentat la adresa dictatorului.

Noiembrie 2006 – Saddam Hussein este găsit vinovat de crime împotriva unanităţii după ce a ordonat uciderea a 148 de şiiţi în 1982. El a fost condamnat la moarte prin spânzurare, împreună cu unul din fraţii săi.

29 Octombrie – Avocatul principal al lui Saddam, Khalil al-Dulaimi, îi scrie preşedintelui SUA George Bush în care avertizează cu privire la consecinţele ducerii la îndeplinire a verdictului de condamnare la moarte.

21 august - Începe un nou proces al lui Saddam şi a altor şase acuzaţi, de data aceasta pentru acuzaţii de genocid în timpul campaniei din 1988 împotriva kurzilor.

27 Iulie – Procesul a fost amânat pe 16 octombrie când era de aşteptat să se dea un verdict. Fostul dictator nu a apărut în instanţă. Doi acuzaţi, foştii vicepreşedinţi Taha Yassin Ramadan şi Awad Hamad al-Bandar, au venit la audieri.

26 Iulie – Saddam are o nouă înfăţişare în tribunal. El declară că a fost adus în faţa instanţei cu forţa de pe patul de spital. Totodată, susţine că dacă va fi găsit vinovat ar dori să fie împuşcat şi nu spânzurat, deoarece consideră că moarte prin împuşcare este mai potrivită.

24 iulie – Procesul de încheie fără Saddam Hussein, care a fost spitalizat fiind slăbit din cauza unei greve a foamei. Echipa de apărători a fostului dictator au boicotat şedinţa declarând că nu a fost respectat dreptul la un proces cinstit.

11 Iulie: Procesul se amână pentru data de 24 Iulie, datorită boicotului avocaţilor lui Saddam.

10 Iulie – Saddam anunţă că va boicota şedinţa, nemulţumit de faptul că Tribunalul de la Bagdad şi-ar fi bătut joc de legile internaţionale şi ale Irakului.

21 Iunie: Un al treilea avocat al apărării, Khamis al-Obeidi, este ucis. Următoarea zi, Saddam începe greva foamei.

19 Iunie: Procurorul Jaafar al-Mussawi prezintă ultimele argumente pentru ale acuzării, pledând pentru ca Saddam Hussein, fratele său Barzan al-Tikriti şi fostul vicepreşedinte Taha Yassin Ramadan să fie condamnaţi al moarte.

Iunie – Înalta Curte anunţă începerea celui de-al doilea proces al lui Saddam în data de 21 august. Fostul dictator şi alţi şase acuzaţi sunt cauzaţi că în timpul atacurilor din campania Anfal – care a inclus şi atacuri cu arme chimice – ar fi fost omorâţi 100.000 de kurzi în nordul Irakului.
31 Mai: Apărarea acuză procurorii că au fabricat dovezi şi au cerut investigaţii amănunţite. Un martor a cărui identitate nu a fost dezvăluită a pretins că procurorul şef i-ar fi oferit 500 de dolari ca să prezinte dovezi false şi i-ar fi ameninţat chiar şi familia.

24 Mai: Fostul ministru de externe Tariq Aziz a depus mărturie în sprijinul apărării, numindu-l pe Saddam ‘’coleg şi camarad de generaţii’’. El a declarat că Saddam nu poate fi acuzat că a ucis 148 de oameni după tentativa de asasinare la adresa sa în 1982 şi că statul avea dreptul să ia astfel de măsuri.

Aprilie: Saddam şi alţi şase apropiaţi sunt acuzaţi de genocid, în legătură cu atacul cu gaz din satul jurd Halabja în 1988. Saddam este chestionat pentru prima dată în 5 aprilie moment în care a negat toate probele acuzării.

15 martie: Saddam începe procesul în care chiar el este avocat printr-un atac la adresa Curţii irakiene pe care o numeşte “comedie”.

1 Martie: Saddam recunoaşte pentru prima dată că a ordonat pedesirea şiiţilor suspecţi de participare la tentativa de asasinare asupra sa.

8 Februarie: Echipa de avocaţi a fostului dictator are prima înfăţişare în instanţă, după ce au boicotat procesul mai bine de o lună

14 Februarie: Saddam declară Curţii că el şi apropiaţii săi vor intra în greva foamei protestând faţă de modul cum au fost trataţi. El apare pentru a doua oară în public în izmene.

23 Ianuarie: Curtea numeşte un judecător interimar, Judge Rauf Rashid Abdel Rahman, care să prezideze şedinţele în cazul lui Saddam. Rahman este kurd şi l-a înlocuit pe Rizkar Mohammed Amin, care a demisionar fiind acuzat de lipsa de fermitate.

2005

22 decembrie: Procesul se amână pentru 24 ianuarie, după prezentare altor mărturii privind torturi şi ucideri care l-ar fi avut ca autor pe Saddam Hussein.

21 Decembrie: Saddam le spune judecătorilor că a fost bătut de către membrii trupelor SUA pe când se afla în custodia lor.

7 Decembrie: Ziua este dominată de ameninţările lui Saddam că va boicota procesul. În fainal, procesul se reia fără fostul dictator. Doi martori susţin că au fost torturaţi.

5 Decembrie: Primul martor care apare în public la proces aduce dovezi. Saddam şi fratele său îl întrerup. El le spune judecătorilor că nu-I este frică de faptul că va fi executat.

28 Noiembrie: Are loc prima mărturie, după o pauză de 40 de zile, venită de la un fost membru al serviciilor de informaţii irakiene, care au investigat evenimentele din 1982. Saddam se plânge că a rămas fără stilou şi nu mai are cu ce să semneze documentele de la proces. Cel puţin patru avocaţi ai apărării nu s-au prezentat la proces, ceea ce a dus la amânarea acestuia până pe 5 decembrie. Până atunci, au putut fi angajaţi alţi doi avocaţi în locul celor ucişi.

8 noiembrie: Adel Mohammed Abbas, avocat al lui Taha Yassin Ramadan, este găsit mort în Bagdad, Tamer Hammud, avocatul lui Barzan al-Tikriti, este găsit rănit.

19 Octombrie: Procesul începe în Zona Verde a Bagdadului, puternic protejată. Saddam nu recunoaşte legitimitatea instanţei.

17 Iulie: Tribunalul special a emis prima acuzaţie împotriva lui Saddam, după analizarea a 2 milioane de documente şi intervievarea a 7.000 de martori. Era vorba de acuzaţia privind uciderea a 148 de şiiţi musulmani în nordul oraşului irakian Dujail după o încercare de asasinat nereuşit în 1982.


La scurt timp de la capturarea sa în decembrie 2003, Consiliul Guvernului irakian înfiinţează un tribunal special care să-I judece pe Saddam şi apropiaţii săi.

Cifre ale procesului în cazul uciderii şiiţilor:

- zile de depunere a mărturiilor – 39
- audieri boicotate de Saddam sau din care acesta a fost dat afară: 12
- martori ai procurorilor care au depus mărturie în tribunal – 52
-  martori ai procurorilor care au depus mărturie dar nu s-au prezentat la proces: 24
-  un martor a depus o declaraţie prin intermediul unei casete video
- martori ai apărării – 56
- 2 judecători au fost schimbaţi
- 3 avocaţi ai apărării au fost ucişi
-  numărul irakienilor ucişi în timpul procesului – circa 9.000
- costurile procesului şi ale măsurilor de securitate luate sunt estimate la 10 milioane dolari.