În zona Banatului Montan, de Anul Nou se practică obiceiul prin care se urează gospodarilor sănătate, rod în muncă, spor la animale, transmite corespondentul Amos News.

Cel mai cunoscut, de altfel în toată ţara, este PLUGUL sau Pluguşorul - un străvechi obicei cu caracter strict agricol. Fiindcă în acest an nu este zăpadă, urătorii vor pune plugului roţi şi vor pleca pe la casele oamenilor. De obicei, plugul real sau special făcut din lemn, era pus pe o sanie.

În ziua de Anul Nou, tinerii însoţind o imitaţie împodobită de plug sau chiar un plug răsturnat şi tras pe două roate de câte doi sau mai mulţi boi umblă pocnind din bice, din casă în casă recitând versurile binecunoscute ale ocupaţiei agricole: aratul, semănatul, seceratul, căratul, măcinatul, coacerea pâinii, iar în încheiere urarea de sănătate, de bine şi un an fericit. Este de la sine înţeles că gazda îi serveşte pe urători cu răchie fiartă cu zahăr şi scorţişoară, cu cârnaţi prăjiţi şi tradiţionalele ,,meşpaiţuri”- prăjituri mici şi delicioase a căror reţetă este ţinută secretă de fiecare familie în parte.

Un produs tradiţional dulce în Banat de sărbătorile de iarnă este plăcinta din aluat românesc nedospit, aluat din care se întinde o foaie aproape transparentă şi peste care se presară ludaie rasă cu zahăr (dovleac dulce şi roşu) sau brânză dulce cu stafide şi smântână sau mere. Se stropeşte cu ulei, se rulează şi se coace la cuptor rezultând o plăcintă superdelicioasă. Când vin colindătorii, se practică şi SEMĂNATUL de Anul Nou şi constă în aruncarea de boabe grâu peste urători prin casă. A doua zi, grâul este strâns şi este pus la încolţit.

Un alt obicei practicat de romii de la marginea localităţilor este VASILICA. Se ia un cap de porc, se împodobeşte şi machiază şi se folosesc pentru asta crenguţa de brad, cerceii, salba şi legătura de cap. Cu acesta se ,,joacă Vasilica” adică, se cântă sau se recită un cântec cunoscut şi nu de puţine ori plin de glume deocheate la adresa gazdei sau a nevestelor ,,care au călcat strâmb”- adică, au fost infidele.

SORCOVA – este un obicei de Anul Nou practicat de copii. Se fac în schimbul unor compensaţii (mai ales bani), urări de mulţi ani cu sănătate.
În acelaşi timp, babele şi fetele nemăritate nu stau degeaba. În seara care precede Anul Nou, sunt practicate o seamă de datini şi credinţe cu referire la mersul vremii şi mai ales la soarta tinerilor.

CALENDARUL de ceapă
În seara din ajunul Anului Nou se ia o ceapă şi se taie în 12 bucăţi reprezentând lunile anului. În albiuţele desfăcute şi numite pentru fiecare lună se pune sare. Care va avea mai multă apa se crede că va fi luna cea mai ploioasă. Dacă vreuna din albiuţe nu lasă apă, marchează o lună secetoasă.

PUNŢILE – când toca popa în ajunul Anului Nou, fetele se duceau după crenguţe de măr dulce să facă din ele punţi, în credinţa că vor visa noapte ursită. Punţile prevesteau fetelor în dimineaţa Anului Nou cum vor fii viitori lor bărbaţi. Dacă puntea va fi cu chidă (brumă) e semn că fata va lua om bogat, altfel va lua om sărac. Unii flăcăi furau punţile fetelor, aşa că pentru ele era semn, că în acel an vor pierde rânduiala măritatului.

VĂRGELATUL – se practică în ajunul Anului Nou. Pe masă sub străchini sau ulcele erau puse anumite obiecte, bani, grâu, oglindă, pieptene, ac, pâine, etc. Fata sau băiatul ridică trei oale ( străchini ) şi dacă iese la iveală acul, pâinea şi pieptenul, înseamnă că va lua om bogat, dar jimbat. Se făcea haz dacă erau nimerite obiecte ce semnificau defecte.

PERII PE FOC – se pun pe vatra încinsă sau pe plita cuptorului doi peri din spinarea porcului, unul reprezentând o fată, celălalt un băiat. Dacă perii arzând se depărtează, tinerii nu se iau. Dacă se apropie răcindu-se e semn de împreunare.

SEMINŢE DE CÂNEPĂ – se pun pe plită sau în vatră pentru ai casei. Dacă sămânţa plesnită va sări în foc sau la uşă, e semn că omul va muri. Dacă va sări la icoană, e semn bun. Se mai puneau seminţe pentru vitele din curte şi chiar pentru semănături.

Seminţele plesnite erau amestecate dimineaţa cu altele şi se dădeau la lighioane urându-le: ,, Să trăiască, Să crească, să se prăsească, ca frunza-n codru, ca nisipul în mare”.

NUMĂRĂTOAREA PARILOR – se făcea în noaptea de Anul Nou, de la 10 la 1. Parul cu numărul 1 se însemna cu un fir roşu. Dimineaţa se observau parii. Dacă acel par însemnat nu avea coajă, ursitul va fi sărac, dacă parul era înalt şi subţire, bărbatul va fi frumos, calităţile ursitului fiind categorisite în funcţie de parul însemnat.

SCULAREA VITELOR – era făcută în ajun de fata de măritat, care mergea în grajdul vitelor şi dădea cu piciorul într-un bou zicând: ,, Hai Bălan, ăst an ! Alt an ! “ la a câta lovitură se scula boul, se marca numeric anul în care se va mărita fata.

OGLINZILE – erau puse de fetele de măritat în noaptea din ajunul Anului Nou. În cele patru colţuri ale oglinzii erau aprinse lumânări. Fata se dezbrăca până-n brâu, se despletea, apoi ocolea oglinda de trei ori. Privea în ea şi îşi vedea soarta. Dacă lua văduv, îl vedea înconjurat de copii, dacă va muri şi nu va mai avea soartă, va observa un coşciug.

CEARA ÎN APĂ – era obicei practicat tot în seara ajunului de Anul Nou. Se puneau două picături de ceară şi se agita vasul. Dacă picăturile de ceară se apropiau, era semn că tinerii se vor lua.

GRÂUL ŞI NUIAUA DE ALUN – prin invocaţie textul se apropia de descântecul vrăjilor. În timp ce se arunca grâu peste un coteţ, se bătea cu nuiaua de alun şi se zicea: ,, Tu, băţ de alun / Să mi-l arăţi mâine / Venind ca un nebun.”

OASELE – rămase de la piftii erau luate de fată ori de băiat şi numite pentru acest an, la anul, sau la doi ani. Apoi era strigat câinele. Pe care os punea întâi gura, atunci se credea că se va mărita fata. Într-o altă variantă a obiceiului, fata lua oase pe care le numea cu numele băieţilor care o plăceau. Pe care os punea cîinele întâi gura, pe acel băiat îl va lua fata.

LĂTRATUL CÂINILOR – auzit de fata care ieşea de la masa Sf. Vasile era semn că întracolo se va mărita. Fata care auzea lătratul câinelui bătrân, va lua un om vârstnic, iar care auzea lătratul unui căţelandru, va lua om tânăr.

La Anul Nou se obişnuieşte să fie ridicaţi copiii sub un an la grindă. Părinţii copiilor aduc, la masă, plocon. Moaşa ia pruncul şi ţinându-l vertical îl ridică de trei ori cu capul până la grindă, urându-i să crească mare şi voinic, să fie norocos şi sănătos. Apoi se aşează la masă şi petrec. La plecare moaşa dăruieşte pe copil cu bani şi îmbrăcăminte.

Se credea că aceluia care strănuta în noaptea de Anul Nou îi va merge bine, iar părinţi îi numeau vitele din curte, socotind că are noroc la ele. Nu se mânca găină, crezându-se că râcâie înapoi şi nu-ţi va merge bine. Pentru fineţea feţei fetelor, masa de Anul Nou începe cu răcituri, (piftie) sau cotoroage cum li se spun în Banat.